Servicii Comunitare pentru copii

Incluziune socială prin furnizarea de servicii integrate la nivelul comunității

Înapoi

Terez, 35 de ani, mama unei fetițe cu tumori la ochi: “Cel mai de folos o fost vorbele care le-o explicat doamna de la asistență socială”

În curte la numărul 12A pe strada Martir Crișan se joacă doi pui de căței cu doi pui de om. A dat soarele și se bucură toți de primăvară. Pe cățelușa mai mare o chemă Luiza. Are numele scris cu litere mari de tipar pe cușcă. Aleargă în întâmpinarea noastră și dă din coadă.

 

Terez vine să ne ia de la poartă și ne conduce în căsuța din spate, unde locuiește cu fetițele și cu soțul. În prima cămăruță, fetele stau adesea pe canapea și se uită la televizor, la desene animate. Ne așezăm lângă ele, pe cuvertura țesută în casă. De pe pereți ne privesc fix cerbii și păunii din carpetele colorate. Nu e așa multă lumină, dar e un univers ordonat, presărat cu semnele existenței unor copii: câțiva maimuțoi de pluș, o păpușă și o pungă de chipsuri de care le plac fetelor.

 

Cosmina Maria Moldovan are 6 ani și merge la grădiniță. Florina Denisa Gerebenes are 3 și stă acasă. Sunt surori din căsătorii diferite ale mamei. Cosmina mai are un frate mai mare, de 15 ani, care stă cu tatăl lui la Târgu Mureș. Terez a rămas în Moinești cu fata și și-a refăcut familia. Soțul nu e angajat, dar lucrează cu ziua și azi e dus de-acasă la muncă. Stau în casa bunicilor lui.

Surorile Cosmina Maria (6 ani) si Florina Denisa (3 ani) se bucura de compania invitatilor, © UNICEF cybermedia

Nu s-au înțeles dintotdeauna așa de bine. Anul trecut prin octombrie, și-a luat copiii și a plecat la asistență socială să ceară ajutor. Nu mai știe de ce s-au certat, că a fost de mult, dar a vorbit cu doamna Adela și dumneaei i-o zis și lui “ca avem doi copiii, și un copil bolnav și i-o explicat mai multe și el o înțeles… Dacă cineva îi explică la un om care nu știe, și n-are cine să îi explică, că el tată n-are, o crescut fără tată, numai cu mamă, l-o crescut cu 7 frați, n-o avut acasă pe cineva să îi explice… și doamna i-o explicat și o înțeles.” Și uite așa acum nu se mai ceartă, adică “ne mai certăm, din alte situații, vorbim așa, nu certuri mari, rele, ca să fim la bătăi, să strigăm. Zicem din gură…”

Terez zâmbește reținut. Are 35 de ani dar deja nu mai are doi dinți în față. Pentru cineva cu doar 6 clase, știe multe cuvinte complicate: tomograf, ecografie, RMN. De un an și trei luni, fetița ei mai mică are tumoră la ambii ochi. Singură și-a dat seama că nu e bine. “Prima oară i s-o dilatat ochiul, avea o culoare diferită. Am sunat la urgență și m-am dus la gardă, l-o văzut și și-o dat seama ce are și m-o trimis la Iași. I-o făcut ecograf și m-o internat de la Sf Spiridon la Sf Maria, i-o făcut analizele și tomograful și a depistat că are la ambele ochi tumore.”

Denisa nu vede cu ochiul stâng, are o proteză. E tăcută și are o candoare sfioasă. Are deja o operație la ochi și face chimioterapie. Merge cu mama din trei în trei săptămâni la doctor cu autocarul. “Ma îngrijesc de ele, mă duc la spital, viu.” Terez e asistent personal pentru Denisa, din asta trăiesc. “Studiaza, se duce la timp la medic, răspunde solicitărilor medicilor, e foarte descurcăreață,” spune despre ea Adela Fodor, șef serviciu asistență socială în Moinești.

Adela e o doamnă înaltă, brunetă, cu privire caldă. Vorbește cu bunătate, dar nu promite niciodată mai mult decât e sigură că poate face. Are în grijă zonele de lângă două școli din Moinești, adică peste 21,500 de oameni.“…sunt pe primul loc ca număr de locuitori care trăiesc din beneficii sociale.” A văzut împreună cu echipa ei 1,871 de familii din septembrie încoace, de când a început și la Moinești programul Servicii Comunitare pentru Copii finanțat de UNICEF în 38 de localități din județul Bacău.

“O cunoșteam pe doamna de la asistență socială, m-o ajutat. Am fost ajutată. Și cu bani ne-o ajutat. M-o ajutat domnu’ primar cu bani, și copiii din sat.” Doamna Adela a mobilizat pe toată lumea ca să strângă bănuți pentru operația Denisei. Au vrut să facă un concert cu o trupă rock de la București, dar s-a anulat și domnu’ primar a pus bani jumătate din salariul lui, că să nu-i crape obrazul de rușine. Au strâns și copiii de la liceu 1,500 de lei pentru Denisa. Au ajuns pentru drum și ce le-a mai trebuit pe la Iași, cu operația.

Dar cel mai de folos, spune Terez, “o fost vorbele care le-o explicat” doamna Adela. Apoi tace, ne ascultă cu atenție și spune din când în când “da, înțeleg.”

 

 Terez (35 de ani) este asistent personal pentru fetița ei diagnosticată cu tumoare la ambii ochi. Merg la chimioterapie din trei in trei săptămâni, cu autobuzul, © UNICEF cybermedia

Terez nu arată înfrântă nici în fața sărăciei, și nici a bolii fetiței. Răzbate prin toate pentru copiii ei, așa cu puțină carte, câtă știe. Știe că are nevoie de ajutor și cere, nu stă. “Daca nu știam de doamna Adela, undeva tot apelăm, la primărie.” Mai de preț, știe că nu lucrurile o ajută, ci oameni care să o învețe și să îi spună cum să primească tratamente de la doctor sau să se înțeleagă cu soțul. Că altfel, nu-i de trăit.

Nu prea știe ce e aia consiliere maritală. Dar știe că de când a fost la doamna Adela, i-a ajutat. Ce i-a zis, ce nu i-a zis, acum se înțeleg. Și e ordine în casă. “Îs foarte încântată că zici de vorbă, nu de bani,” spune Adela din ușă, fericită că munca ei, greu de pus în cuvinte simple, de altfel, e înțeleasă.

 

Mai e puțin și vine Paștele. Cosmina pictează la grădiniță ouă și iepurași. Ne spune ca îi plac culorile roșu, galben și albastru. A luat de la mama ei privirea pătrunzătoare și știe să se uite la lucruri cumpătat. Are mulți colegi la grădiniță, nu așa de mulți prieteni. Cel mai mult îi place ciorba făcută de mama. “O mănânc toată.” Pe canapea, Cosmina o strânge în brațe pe soră ei și se uită la ea cu drag.

 Terez (35 de ani) si fiicele ei, Cosmina Maria (6 ani) si Florina Denisa (3 ani), © UNICEF cybermedia

Autor: Roxana Grămadă

Fundația Botnar